Penelul îmi dă viaţă gândurilor despre politică, politicieni, povestirilor despre mine… Uneori, mai încerc şi altceva. Dacă îi va place fie şi unei singure persoane, e bine:
Marguerita de la colţul străzii
Felinar la colţ de stradă,
Pălăria stă să-i cadă.
Pâlpâie tristă lumina,
A cui este, oare, vina?
Sprijindu-se în coate,
Marguerita-nnoadă şoapte…
E doar ea şi felinarul,
Sughiţând, încet, amarul…
N-a fost chip să aibă parte
Nici de mamă, nici de carte.
E povestea ei, ba nu…
Felinarule, ştii tu?