Nu am abilităţi de şofer profesionist. Nu le am cu parcările laterale, nu mă încumet să fac slalom în trafic şi încerc să conduc prudent. Când e drumul liber, recunosc, îmi place să gust viteza. Dar nu exagerez. Şi întotdeauna port centura de siguranţă.
Am povestit toate acestea ca să ajung la un domn pe care, din întâmplare, îl ştiu: avocatul Adi Gheorghiţă, cu care m-am intersectat în trafic. După ce a circulat pe contrasens o porţiune de drum, pe DN3, şi a intrat în depăşiri periculoase, care m-au făcut să cred, la un moment dat, că urmează un accident în lanţ, Adi Gheorghiţă s-a supărat când s-a văzut la ziar. El sau vreun amic de-al lui s-a trezit comentând pe site-ul ziarului că “miza” articolului este faptul că eu sunt executată silit de firma la care lucrează sau colaborează el (habar nu am). Aşa, şi care ar fi câştigul dacă scriu că avocatul în cauză circulă haotic şi încalcă regulile de circulaţie? Îşi poate imagina cineva că un astfel de articol îmi şterge mie datoriile? Sau că nu mi le asum?
Aşadar, dragă Adi, să nu amestecăm lucrurile! Una e una, alta e alta! Eu nu vreau să mă fac praf pe şosea din cauza unuia ca tine. Eu, ca şi tine de altfel, am copil acasă. Tu nu vrei să ajungi în siguranţă la copilaşii tăi? Eu da! Prin urmare, sfatul este să conduci prudent. De dragul tău, al familiei şi a celorlalţi participanţi la trafic.
