Comportamentul oamenilor politici şi nu numai pe Facebook e de studiu. Nu e de studiu „pe termen scurt”, e muncă pentru care ar fi necesari ani de zile. E de lucrare de doctorat, după părerea mea.
Oamenii care vor să îşi facă imagine pe Facebook sunt atât de falşi şi de schimbători de la o postare la alta, că e lesne ce urmăresc: să îşi facă imagine, să fie acei „perfecţi” în faţa „auditoriului”. În plus, în funcţie de interesele faţă de anumite persoane, politicienii (şi nu numai) sunt „like-rii” de serviciu. Cum a dispărut „beneficiul”, politicianul a luat pauză, nu mai dă „like”, se concentrează spre alţi prieteni virtuali. E interesat de urmărit, aşa se pot vedea nu cine pe cine place sau apreciază în postări, ci unde are politicianul „intrare” să-şi promoveze ideile. Ştiu, poate pare dezlânat ce scriu, dar sunt convinsă că pricep o seamă de interesaţi. Şi, uite de aia îi rog frumos să înţeleagă că „like-urile” de conjunctură şi le pot ţine, nu mă încălzesc cu nimic şi nici nu mă ajută la ceea ce construiesc şi eu pe Facebook: imagine. Băi, fraţilor, am recunoscut şi asta. Desigur, la momentul potrivit voi avea şi consilieri de imagine (aşa cum nu au „interesaţii”). Şi, da, mai recunosc ceva: eu chiar dau like lucrurilor care îmi plac, cu care sunt de acord şi care mi se par interesante.
