Se apropie campania electorală. Ca ziarist, îţi dai cel mai bine seama de asta când încep „postacii” să te înjure, fie pe „persoană fizică”, fie la modul general, ca ziar pe care îl reprezinţi. Îţi mai dai seama că a început campania electorală când te trezeşti că îţi spun „bună ziua” sau „mulţumesc” din te-miri-ce politicieni cu care n-ai mai schimbat câteva vorbe de luni, poate de ani de zile.
M-a tot chinuit talentul, în anii trecuţi, să le bat obrazul politicienilor că ştiu să vorbească… uman, aş zice, doar în campanie. Între timp, mi-a trecut. Chestia asta n-are leac: politcianul e cu băgare de seamă doar când se apropie campanie şi în campanie, după care… pa, pa, salut şi la revedere. Până la urmă, e mai bine aşa. Politianul şi ziaristul nu sunt prieteni. E doar o chestie de conjunctură şi interes. Cu foarte, foarte mici excepţii.
Politicianul nu e cu nimeni prieten! Decat cu el si, poate, cu membrii de partid. Asta daca nu se bat pe functii. In schimb, omul care nu e nici ziarisr nici politician, ci un “biet” roman care are drept la vot!!! Respira greu si cu lehamite cand vine campania: mass media e asaltata de declararitiile pompoase ale unora de existenta carora chiar n ai habar, orasu poarta luni de zile mutrele alora ce vor un post caldut, iar cand se duce la vot face gen…ala bala portocala…in oceanu pacific s a nascut un peste.mic….sau te poti interesa care cum in ce fel si afli ca cel mai no name canditat la prezidentialele de anu asta- nici numel nu il mai stiu- era implict in procese si chestii necurate! Deci….omu de rand poate fi oarecum prieten cu ziaristu pt ca prin presa este si el informat de marii “patrioti” ai Romaniei! Sperante sa mai gasim oameni interesati de semeni, implicati care sa faca un lucru bun pt romania nu mai sunt, oricum, de f multi ani