Azi (15 septembrie), „fenomenul” PSD (dar anti-anumiţi pesedişti) Horia Constantinescu de la OPC iese în conferinţă de presă, să dea raportul de activitate din perioada verii. Clar, are ce vorbi – controale, restaurante amendate, başca tam-tam-ull provocat în curtea Primăriei Constanţa cu ocazia verificării locurilor de joacă din municipiu. Adică, ingrediente perfecte pentru o viitoare candidatură la Primăria Constanţa.
Numai că zice că nu vrea. „Nu am în plan candidatura. Nu îmi fac planuri pentru perioade aşa îndepărtate…”, zice. Adică spune nu, dar lasă o „portiţă de scăpare” în caz că se schimbă ceva… I-ar plăcea însă la Bucureşti, undeva tot în domeniul ăsta al controlului. Departe de mine gândul de a-i ridica vreo statuie lui Horia Constantinescu. Dar e interesant. M-am conersat cu el (ieri) şi… vorbeşte mult, dar e captivant. Unele chestii nu îţi poţi da seama dacă sunt „pe bune” sau exagerează, dar e bun. E bun la comunicare. Povestea asta cu locurile de joacă unde leagănele sunt rupte atinge punctul culminant: deplasarea şefului OPC la primărie, fiindcă primarul n-a catadicsit să trimită un reprezentant al instituţiei la Protecţia Consumatorului pentru a explica de ce e jale în oraş. „Eşti nebun? Pe Răsăuţeanu (viceprimarul Constanţei, cel care l-a întâmpinat pe Constantinescu) îl ştiu de când era la tineret la PSD. Îmi zice să îi las o adresă… Păi ce adresă? Sunt reprezentantul Guvernului României” – cam aşa povestea Constantinescu toată tevatura zilei de ieri. Şi de aici, ba comentând una, ba alta, ajungem la discuţia despre intenţia Ministerului Turismului de a da verificarea şi autorizarea unităţilor de turism în mâinile Consiliului Judeţean, mai exact unei viitoare structuri a CJC. Ştim cine şi pe unde a lucrat, ne zâmbim şi întreb: „Ce ziceţi de chestia asta?”. Zâmbeşte cu subînţeles. Aşa că merg mai departe şi rostesc eu ce nu spune el: „E o manglă!?”…
„Să-mi spuneţi dvs. Ce e cu Constanţa? Nu înţelege nimeni de la Bucureşti: cum funcţionează? Parcă e altă ţară. Nu se respectă nici o hotărâre sau lege de la Bucureşti… Cine o conduce?” – la asemenea dileme m-a apucat râsul.
