Suntem plini de răutate, invidioşi dacă unuia îi merge bine ori dacă are un succes cât de mic sau dacă pur şi simplu zâmbeşte într-o poză! “Ia uite, a dracu’, ce figuri pe capul ei/lui!”. Mă regăsesc şi eu în ipostaza asta. Conştientizez când o iau razna cu răutatea şi îmi dau “reset”. “Băi, nu poţi fi atât de mică şi tâmpită, vezi-ţi de viaţa ta!” – îmi zic. Şi îmi revin, mă scutur de ură şi de pizmă. Dar am senzaţia că unii nu-şi dau niciodată acest “reset”.
Am să postez din când în când că îmi este rău. Pentru că, evident, nu îmi e bine în fiecare zi. Dar am să postez că mi-e rău, convinsă că cineva se va bucura. M-am gândit să-i fac acest “cadou”. De exemplu, azi mă doare capul şi mă simt obosită, mă apasă grijile unor proiecte neterminate, mă simt sleită de puteri şi nu ştiu cum am să le duc la capăt. Mărtuirisesc toate acestea şi mă descarc oarecum. Dar problemele rămân. Sper că am creat mulţumire celui/ celor care se hrănesc cu insuccesul altuia, cu problemele şi eşecurile cunoştinţelor.
