Nu prea mi-a ars să mai scriu pe blog. Mi-a fost teamă să nu spun cuvinte care să doară. Probabil că aţi sesizat că şi (încă) prefectul Constanţei declara că sunt cuvinte care dor, asta în contextul în care i se cerea demisia pentru proasta gestionare a situaţiei de la primul val de ninsori. Acum, sunt unii care susţin că şi conucerea CJC şi-a dovedit nevolnicia. Eu cred că suntem depăşiţi de situaţie per ansamblu. Că nu vrem să acceptăm că aşa va fi vremea de acum înainte, că vom avea ierni de genul acesta şi că trebuie să ne pregătim.
Din toate informaţiile adunate până acum (posibil unele relative adevărate, că, deh, autorităţile au un talent deosebit să ascundă sub preş unele detalii), înţeleg că primarii care s-au bătut cu cărămida în piept că au utilaje să intervină, au constatat, în teren, că utilajele lor sunt depăşite de cantitatea mare de zăpadă. La fel, şi utilajele de la Direcţia Judeţeană de Drumuri, ca să nu mai vorbim despre celebra Direcţie care trebuia să se ocupe de drumurile naţionale! Însă, ce nu vor cu adevărat să priceapă autorităţile – iar asta şi din “vina” democraţiei – este că oamenii nu mai acceptă să stea “cuminţi”, la gura sobei, până trece urgia. Nu mai trăim acele timpuri când, înarmaţi cu lopeţi, cetăţenii ieşeau în drumul mare, să croiască drumuri prin nămeţi. Să vă iasă din cap asta, alea erau imaginile din vremea comunismului, tot atunci când localităţile paralizate de zăpadă erau descrise făcându-se referire la măreţia iernii şi la frumuseţea troienelor.
E , pe de o parte, şi firesc ca oamenii să nu mai aştepte la gura sobei topirea nămeţilor. Bunăoară, eu n-am nici sobă, iar serviciul meu este la Constanţa. Adică, parcurg o bucată de drum naţional. Nu sunt singura. Şi, în multe situaţii, treaba stă aşa, o spun direct: cade zăpada, nu e curent, deci nu-i nici căldură, drumul e blocat, nu se ajunge la muncă, e o zi posibil cu minus la salariu. Uite, ăsta e un motiv pentru care oamenii se scandalizează. Desigur, sunt şi tembeli care se plâng şi dacă au firicel de nea la colţul casei, dar eu mă refer aici la oameni cât de cât normali, pe care autorităţile trebuie să îi trateze ca atare, în condiţiile vremurilor actuale, nu cu gândul şi făcând trimiteri la lopeţile comuniste. Tati, aia a fost, s-a dus! Omului nu îi mai poţi cere acum să „empatizeze” cu autoritatea, cu statul, fiindcă în vremurile de acum statul nu îi mai asigură nici locul de muncă, nici locuinţa. Bun… şi tot legat de autorităţi, regii şi etc.: e o situaţie specială ca şi în alte zone din judeţ), unde urlă lumea că nu-s drumuri deszăpezite de 3 zile (pe la Corbu). Am auzit azi un comentariu, dar pot să jur că nu a fost spus cu răutate, ci efectiv… era nedumerirea aia „senină”: „Dar de ce se tot zice de Corbu? Cine ştie cine are casă pe acolo, poate vreun ziarist…”. Poate. Dar eu mizez pe reţelele de socializare. Terminaţi, aşadar, autorităţi, cu mirarea asta stupidă! Poate sta omul în cel mai amărât cătun, cea mai uitatăd e lume comună, că tot se găselte vreunul cu telefon şi internet şi dă de veste. Nu mai încercaţi să aburiţi că situaţia e rezolvată în tot judeţul, că nu e! Cât priveşte municipiul Constanţa, aici informaţia zburdă şi mai şi, iar pretenţiile sunt şi mai mari. Cum adică… a fost bine zilele astea (că aşa zicea primarul la tv)? O fi fost bine în altă epocă! Reveniţi-vă, pretenţiile sunt altele acum. Vreţi să ne întoarcem în timp şi să dăm la lopată? Reveniţi cu lectura la pasajul în care spuneam ce oferea statul comunist.
P.S.: Scuzaţi greşelile şi repetiţiile, dar chiar n-am chef de corectură…
