Zbiară de vreo două zile la tv marii deontologi ai presei că vaaaai, nenorocire! Curtea Constituţională a decis că interceptările SRI nu mai pot fi folosite în dosarele penale. Zegrean de la CCR spune că dosarele nu vor fi blocate, că justiţia merge înainte, bla, DNA, DIICOT, Poliţia vin şi ele cu precizări: cer suplimentarea numărului de angajaţi, bani pentru tehnică de interceptare. Adică, toată lumea a spus ce a avut de spus. La care, se adaugă corul de bocitoare, gălăgioşii „deontologi”, de îmi venea să mă iau cu mâinile de cap.
Chiar mă uitam la unul cum comenta şi parcă îmi venea să i trimit mesaj: „Tati, nu mai eşti ocupat să găseşti hibele politicianului X, că aşa ţi-a ordonat sponsorul cel mare?! Sau acum… tot sponsorul? Sau… e celălalt sponsor?!”. Probabil se va crede că e invidie, răutate sau că ţin „cu ursul”. Nu, vreau să atrag atenţia asupra credibilităţii. Adică, urlătorii de la tv aveau dreptate per ansamblu, doar că nu aveau căderea să se arunce în discuţii.
Dintre toate ţipetele împrăştiate în eter, disting o opinie care, spun eu, e de bun simţ: cea a lui CTP, care spune că, aşa cum corupţia ne costă o grămadă de bani, ar trebui să înţelegem că şi anticorupţia costă! Cu alte cuvinte, elegant şi curat, trebuie făcut un efort financiar aşa încât instituţiile mai-sus enumerate să-şi poată continua dosarele cu interceptări „la pachet”. Că, până la urmă, nu contestă nimeni DNA, instituţia e “pe cai mari”, nu mai e cale de întors sau de cenzură. Taie şi spânzură, în aplauzele generale, idiferent de eventuale victime colaterale.
Totuşi, zice-se – cam multe interceptări, de parcă nu mai există alte metode de lucru la manualul procurorului. Din miile şi mii de mii de interceptări, bucuroşi le răsfoim, periodic, noi, cei din presă – chiar şi-nainte ca dosarul să ajungă la tribunal şi să se dea verdictul… Că aşa funcţionează sistemul la noi.
