Traversăm o perioadă tare tensionată, ciudată, complicată. Suntem prinși între vacanțe, nemulțumiri, examenele copiilor, nesiguranța zilei de mâine. Au venit toate ca un tăvălug și nu vrem să acceptăm situațiile care nu ne convin.
Am fost complici la situații nefirești, fără să ne gândim la consecințe. Bunăoară, prosperitatea bruscă în rândul funcționarilor, la Primăriile care aruncau cu bani în stânga și în dreapta, pentru drumuri, spectacole cu focuri de artificii, burse pentru toți elevii și studenții, reduceri, beneficii etc. Sigur, toți, dar absolut toți vrem să trăim bine, să ne dea și să ne facă statul, să ne simțim protejați. Dar protejați… cum? Cu bani pentru orice, nu contează dacă există sau nu merite? Aș fi preferat ca statul să mă protejeze eliminând birocrația, bătaia de joc în rezolvarea unor solicitări.
Nu au făcut niciun bine beneficiile acordate multor categorii sociale în lipsa unor legi care să încurajeze performanța. Degeaba vine acum un ministru (al Educației) și vorbește de faptul că nu toată lumea merită burse (pentru că bursele sunt doar pentru merituoși), dacă până acum toți au tăcut, inclusiv noi, cei din presă, fiindcă am fost complici. Da, complici cu politicienii care știau că ne-am întins mai mult decât ne e plapuma. Pentru a fi liniște la alegeri, n-am scormonit suficient, n-am întrebat de unde atâția bani, n-am insistat când au început îngrijorările legate de măsurile pe care Uniunea Europeană le solicită României, pentru reducerea cheltuielilor.
Anul trecut, toți politicienii au evitat subiectul. Toți am evitat subiectul, ne-am uitat „în partea cealaltă“, am ferit privirea, n-am vrut să știm, să înțelegem. Iar politicienilor le-a convenit de minune. S-a încheiat povestea alegerilor, ne-a lovit anunțul cu măsurile de austeritate. Normal, nu ne plac. Și nici nu vrem să acceptăm de îndată, iar asta e firesc: nu a existat comunicare la momentul potrivit. Repet: din rațiuni de campanie electorală, de complicitate etc.
Ei bine, translatat la Constanța, lipsa de comunicare a Primăriei naște nemulțumiri, lumea nu înțelege de ce se întâmplă anumite lucruri. E simplu: nu-s bani suficienți, dar nici viziune. Nu există bunăvoință, nu există explicații, se fac greșeli și se încearcă acoperirea lor cu… tăcere! Asta funcționează pe moment, dar nemulțumirea care mustește acum la un nivel de, să zicem, 1% va crește, se va răspândi. Se va sparge „buboiul“ CT Bus, cel de la Cazinou – da, e frumos poleit, e clădirea noastră de suflet, dar… vedeți voi… cum vă explicați primele petreceri din interior, când totul era o nebuloasă? Păi, simplu: cu o complicitate necesară „celor aleși și informați“, adică nu pentru toți muritorii de rând.
Ei bine, renunțând la complicitate, vom avea în atenție nu doar sinecurile care favorizează favorizații, ci și departamente din Primărie care se prefac că e greu să răspundă în termen de zece zile unor întrebări legitime – cum e cea legată de petrecerea cu garduri de pe faleza din fața Cazinoului. Cât de legală a fost? Pila cui? Sau doar victima colaterală a nepriceperii unor funcționari / aleși? Vom… voi avea în vedere. Și închei: vom (voi) reveni.
Vi se pare că austeritatea anunțată de guvernanți și lipsa de transparență a Primăriei Constanța n-au legătură? Vă spun că au: complicitate. Acesta este cuvântul-cheie. Complicitatea mea, a ta, a noastră, a tuturor. Ne uităm în „partea cealaltă“, ne facem că nu vedem. Hai să… vedem!
Editorial publicat inițial de Focus Press: www.focuspress.ro
