O navă ticsită cu oi s-a răsturnat în Portul Midia. Ştirea a făcut înconjorul lumii – situaţia nu este una de trecut cu vederea: animalele care de 3 zile zac în navă, claie peste grămadă, vii şi moarte, au stârnit emoţii puternice. Autorităţile au părut depăşite de situaţie, se caută vinovaţi – ţapul ispăşitor, vinovatul care să potolească setea de sânge şi de capete tăiate. O asociaţie s-a mobilizat să salveze animalele – se oferă să le cumpere şi să le scape de cuţit; alte persoane fac apel pe Facebook, să se strângă lumea la un flash-mob în faţa DSV…
Brusc, a început să urle în noi iubirea de animale, să urlăm: STOP exporturilor de animale! Chiar suntem nebuni?! Cum adică „stop exporturilor…”?! Şi, ca tabloul nebuniei să fie complet, au stat pompierii la navă, până la 3 dimineaţa, ba chiar 3.30, să salveze cât au putut şi ei, sărmanii. Au tremurat de frig, s-au strecurat într-o navă care nu era pusă în siguranţă, şi-au riscat vieţile! Voi înţelegeţi ce ipocriţi şi nebuni am ajuns?! Oamenii ăia puteau să moară în epava aia, de dragul unei isterii şi de dragul unor şefi cărora acum le ţâţâie fundul că, dacă nu „dau bine la imagine”, îi schimbă din funcţii noul guvern!
Peste toate astea, discutând cu oameni care chiar se pricep, am aflat că problema nu e exportul, ci cum au loc aceste transporturi, şi m-au ajutat să formulez următoarele întrebări pentru distinşii domni de pe la Căpitănie şi ANR – vor ajunge întrebările la ei, nici o grijă, şi sper să şi răspundă:
Când a efectuat Căpitănia ultima inspecţie PSC şi ce deficienţe au găsit la nava cu pricina?
Când a fost ultimul Class Survey?
Când a fist ultimul survey MoU Paris şi MoU Black Sea?
Ce mai cred eu despre toată isteria asta: dacă nu era contextul actual, cu noul guvern şi cu aşteptarea asta, de tăieri de capete şi schimbări din funcţii, puteau să moară marinarii de pe navă şi tot nu se sensibilizau atâta unii… Sunt ferm convinsă că mai e mult până ne facem bine la cap, până când vom înceta să ne urâm atât de mult unii pe alţii.
