Acum e perioada aia când mai aflu ce orori a comis Iohannis sau că tatăl Vioricăi a făcut puşcărie pentru fals în declaraţii, dar până la urmă l-a graţiat Ceauşescu. După care, să se acopere ştirea asta, apare aia că VeVe a terminat facultatea cu 9 şi că oferea meditaţii la matematică.
Un pesedist încerca ieri să mă provoace la discuţii pe tema candidaţilor: “De ce consumi atâta energie pentru Werner? Nu merită”. Hai să o zic pe aia dreaptă: consum energie doar pentru familia mea, proiectele în care mă implic, munca mea. E candidatul Werner un proiect în care să mă fi implicat?! Hm… E candidatul PNL pe care am spus că îl votez pentru că PSD nu merită, de ani de zile, votul meu. PSD nu s-a schimbat cu nimic, la nivel de lideri, de la Năstase şi până în prezent. Da, sigur, am câţiva prieteni în rândul PSD, oameni de mare caracter, dar pe lângă ăia mai sunt şi şefi din PSD, care trec de la „te iubesc, să moară mama” la ton ameninţător: „am eu grijă de tine”, „mă ocup eu de tine”.
Să mai zic ceva despre Dăncilă: plânge!, se caină la tv că n-are averi aşa de mari cât i se „impută” şi că nici ceasul ei nu e taman scump, că „doar” 5.000 de euro, adică e ceva care şi-ar putea permite orice român cu venit decent. Serios?! Eu n-am ceas d-ăla, dar nici nu-s invidoasă. Mă gândesc la modul sincer că femeia a câştigat cinstit tot ce are. Enervant e însă electoratul ei, ăla mai modest, care înghite sau trece peste remarca aia tâmpită cum că ceasul de 5.000 de euro nu e scump. La fel de tare mă enervează şi cei care invidiază proprietăţile ei sau ale altora. De ce pornim mereu de la premisa că au din furăciuni? A, să îţi pui semne de întrebare, să aştepţi o anchetă – de acord, dar să pui direct ştampila aia… cred că trebuie să ne mai facem şi bine la cap, ca naţie.
Iar în privinţa notei de la facultate şi a meditaţiilor date la matematică – nu, asta nu îmi demonstrează că e geniu. Nu o consider proastă aşa cum o zugrăvesc bancurile care circulă pe net, dar nici inteligenta pământului. Poate că ştie matematică, dar, să îmi fie cu iertare, în şcoală aveam o profesoară de matematică despre care se spunea că e genială. Nu ştiu dacă 2 sau 3 din clasă să fi înţeles vreodată ce ne preda. Plecam de la cursuri cu zero cunoştinţe acumulate; femeia nu ştia să explice. Scria şi ne dicta cap-coadă exerciţii – de la enunţ la rezolvare. După care, cu toţii mergeam la meditaţii, la alţi profesori. Cam aşa şi cu Dăncilă: e greu cu limba română. Legat de evoluţia ei „spectaculoasă” – de la citit de pe foi la discurs liber, eu vă invit să o ascultaţi cu atenţie. Sesizaţi cuvinte pretenţioase, sesizaţi bagaj bogat de cuvinte?
În fine, am stabilit deja cum votez, nu mai vreau să comentez, nu sunt înverşunată, nu vreau să mă încarc cu ura altora faţă de un candidat sau altul, iar în următoarele zile am să iau pauză de la astfel de comentarii. Altele sunt proiectele care merită energia de care dispun. După care, aştept rezultatul. Şi am răbdare şi cu ce va mai fi. Nimeni nu e veşnic pe o funcţie, ştiaţi? 🙂
