Îmi aduc aminte perfect Guvernul Năstase. Dar nu pentru creşterea economică sau pentru bunăstare; îmi aduc aminte de orele petrecute la sediul PSD, aşteptând ca băieţii ăia de acolo să iasă la declaraţii. Nu scăpam fără miştocăreli de doi lei, nu scăpam fără comentarii: „Ce faci, bă, tot la fiţuica aia de doi lei lucrezi?”; da, tot acolo lucrez.
Acum, păcat de unii de pe la PSD. O zic în cunoştinţă de cauză. Dar apucăturile altora au rămas la fel. „Scoate materialul ăla, se supără Mary”. Am să lămuresc acest aspect la momentul potrivit. Momentan mă amuz. PSD face şedinţă marţi, 5 noiembrie 2019. Lumea nu vrea să facă declaraţii oficiale. Se teme. Vă daţi seama? Sunt oameni care se tem că şeful îi va sancţiona. Îi înţeleg. Dar tot am să pun aici câteva gânduri împărtăşite de ei: „Facem şedinţă ca să ce? Noi ne facem treaba, facem campanie. Ce să ne zică? Să ne mângâie pe creştet că va fi bine? A picat prost chestia asta (căderea guvernului, învestirea guvernului PNL)”. Pun asta aici, să ştie şeful ce gândesc oamenii. Ăia buni. Că restul, buni sau răi, bravează pe Facebook: “hă-hă-hă, ce prost e Orban!”. Da, măi, o fi, dar Iohannis câştigă alegerile. Fac pariu pe o eugenie.
