Constat că există o linie fină, foarte fină între orgoliu și înțelepciunea de a dovedi că există respect pentru cetățeni, mass-media și, în primul rând, decizia supremă a unei instanțe. Deciziile instanței nu le comentăm, le respectăm – e un principiu de bază, nu? Se pare că nu, nu mai e. Sau poate că primarul Vergil Chițac a găsit „portița“ eliberatoare care nu-l „condamnă“ să convoace fizic ședințele Consiliului Local Municipal Constanța.
Cei interesați de subiect știu: instanța a hotărât ca ședințele să aibă loc fizic. Sigur, nu a fost o decizie definitivă. Nu mi-a ajuns în atenție vreo răsturnare în instanță. Dacă da, mă iertați pentru ce scriu! Sau nu, îmi mențin opinia, exprimată și dinainte de pronunțarea instanței: e o dovadă de respect pentru cetățeni ca ședințele să aibă loc fizic, așa încât tot cetățeanul să aibă posibilitatea să participe, să ia cuvântul, să se implice în dezbateri. Pentru că așa-zisa poveste că evoluăm și că on-line e și mai bine, că se poate înscrie oricine și așa mai departe… haideți să nu ne păcălim, mințim, să nu ne jignim inteligența! E o diferență fundamentală între posibilitatea de a te înscrie on-line (apropo, conexiunea on-line la ședințe e o mizerie, e de groază și descurajează orice cetățean interesat să participe) și participarea fizică.
Sunt sigură că cei care susțin ședințele on-line vor face apel și la ședința recentă, în format fizic, la care nu au participat prea mulți cetățeni. Da, nu au participat, pentru că ora fixată era în timpul programului de lucru pentru cetățenii activi în câmpul muncii. Apoi, de ce nu au participat pensionari? Dar ce vă faceți să credeți că on-line se descurcă mulți reprezentanți ai acestei categorii să participe?
Ce cred eu? E un sabotaj, de multe luni, din partea administrației. E o manieră de lucru special concepută să descurajeze cetățenii să participe activ la viața urbei, la ședințe, fie ele fizic, fie ele on-line. Iar asta, din punctul meu de vedere, înseamnă bătaie de joc la adresa votanților, contribuabililor.
Și să revin la decizia instanței: instanța a zis, prin august (sper să nu mă înșel!), că ședințele trebuie să aibă loc fizic. La finalul lunii august, primarul a anunțat că se supune deciziei instanței și organizează ședințe fizic. Și a făcut ședință fizic luna trecută, în septembrie. Sigur că a durat mult, evident că presa și alți cetățeni l-au luat la întrebări nenumărate în cadrul unei conferințe ad-hoc, organizate la mijlocul ședinței. Sigur că… a fost obositor atâtea ore, sigur că unii au întrecut măsura cu insistența, întrebările, atacurile chiar (că se poate interpreta și așa!). Dar asta nu reprezintă, din punctul meu de vedere, un motiv ca ședințele să revină la formatul on-line. Probabil ‒ sigur, cred ‒ a fost găsită varianta care să „bată“ decizia instanței la care făceam referire anterior… dar moral… moral nu există nicio justificare. Nu! „Evoluția tehnologiei“ e o gargară, e o poveste pentru cei care nu citesc studii (care îi plac atât de mult primarului!), studii care arată beneficiile interacțiunilor „pe viu“, nu mediate de Internet.
Prin urmare, pot considera validă următoarea ipoteză: primarul s-a „supi“ pe cetățenii care îl „certau“, cu obrăznicie, insistând cu anumite întrebări. Iar el, fiind ocupat cu atât de multe probleme ale urbei, a decis că… orgoliul șifonat se „tratează“ cu ședințe on-line, să ne fie învățătură de minte!
Articol publicat inițial în Focus Press
