De 1 Decembrie, un descreierat a plănuit să detoneze o bombă la Târgu Secuiesc, în numele „Ungariei Mari”. Am ascultat tot felul de comentatori la tv, care au înfierat în numele patriotismului actul tembelului de la Târgu Secuiesc. De acord cu spusele lor, deşi la un moment dat deveneau obositoare explicaţiile lor. Pe scurt, de reţinut un lucru: „Ungaria Mare” n-a existat niciodată, a fost o cotropire a unui teritoriu românesc, iar toate detaliile, adevărul istoric despre acest lucru este redat în fraze cutremurătoare de marele Nicolae Iorga.
Toţi cei care de 1 Decembrie postează urări românilor, la mulţi ani şi fotografii emoţionante (în special politicienii) ar trebui să ia aminte la scrierile lui Iorga, să le pună copiilor lor în braţe Istoria Românilor scrisă de Nicolae Iorga. E drept, sunt multe volume şi recunosc că nu am citit tot, însă detaliile despre nenorocirea din 1940 m-a marcat profund. Am citit cu lacrimi în ochi (deşi eram copil) despre administraţia militară horthystă din Transilvania de nord-vest.
Tragedia abătută asupra românilor din Transilvania de nord-vest l-a determinat pe marele istoric Nicolae Iorga să scrie următoarele: „Ce s-a petrecut acolo la luarea în stăpânire de armata şi administraţia ungară, sub ochii ei şi fără nici o încercare de a o opri, ba chiar cu binevoitorul ei concurs, întrece orice închipuire şi se poate pune alături de cele mai groaznice scene din vremea năvălirilor barbare, când, cel puţin setea de a omorî nu era unită cu un sadism care aparţine vremurilor noastre. Spânzurări cu capul în jos, răstigniri, baterea cuielor în cap, presărarea cu var nestins a rănilor, acestea au fost, după câte ştiu până acum – şi martiriul se desluşeşte tot mai mult – semnele civilizaţiei poporului care s-a dezonorat prin asemenea acte…Din partea noastră n-avem decât un sfat. A nu se clinti un fir de păr din capul unui cetăţean maghiar al României. E cea mai teribilă pedeapsă ce putem da chinuitorilor şi asasinilor”.
De reţinut: „(…) A nu se clinti un fir de păr din capul unui cetăţean maghiar al României. E cea mai teribilă pedeapsă ce putem da chinuitorilor şi asasinilor”. Dar, SĂ NU UITĂM.
Cât priveşte descreieratul din zilele noastre, cel de la Târgu Secuiesc, mai am un comentariu: „fratele” nostru, ţi-a rămas în sânge… vărsarea de sânge; eşti un sălbatic şi meriţi dispreţul nostru. Dar atât.
