Ne pierdem minţile în campania electorală. Văd oameni atât de înflăcăraţi de iubirea de partid şi de candidat de parcă n-ar mai fi viaţă şi după campania electorală. Mă întreb: şi dacă nu le iese victorios candidatul în alegeri… ce vor face? Vor plânge şi vor urî 4 ani de zile, până când vine următoarea campanie şi se dedică din nou luptei politice? Cred că suntem prea pătimaşi şi ne stricăm prietenii, relaţii de bun simţ etc., doar pentru nebunia asta de moment care se cheamă campanie.
Nu pot să cred că am rănit sentimentele cuiva doar pentru că am dat de înţeles că nu îl votez sau nu îi susţin preferatul. Este greşit să mi se spună: „Mergi pe mâna unui candidat care pierde, susţii pe cine nu trebuie”. Să fie clar: am calitatea de votant, nu de susţinător. Poate ar fi bine să citească şi să bage la cap, probabil să se enerveze din nou, şi anumiţi militanţi din Eforie, Năvodari, Ovidiu, Valu… Fraţilor, deşteptaţi-vă! E viaţă şi după campanie. Ne vedem / auzim şi după.
De ce spun toate astea? Pentru că am auzit în ultimele zile o serie de reproşuri de la diverse persoane. Pentru că am văzut Internetul împânzit de ură, de mesaje denigratoare ale candidaţilor la adresa contracandidaţilor. Pentru că orice proiect sau dezbatere se pierde în hărmălaia feisbucistă de a arunca cu noroi în X sau Y.
Asa se face politica la noi. Fie se injura unu pe.altu la greu, fie fac proiecte peticite de ochii soacrei. Dupa ce castiga postul.mult ravnit, incep cam un an sau doi sa dea vina pe fostul primar si uite asa….vremea trece si da si el impresia ca a indreptat pe ici pe colo…in special in buzunarele sale :-)))))