Ne place spectacolul, divertismentul, ne destindem. Ne uităm la telenovela Șoșoacă Diana cu bărba-su care o amenință cu divorțul. Ăla apare dansând cu o tinerică, își invită nevasta să-și ia medicamentele dacă e iar nervoasă… dup-aia vine cu explicațiile despre cum nu era el de acord ca ea să meargă toată ziua-bună ziua la Ambasada Rusiei. Și circul continuă: el e exclus din partid, dar ea riscă să piardă numele de Șoșoacă. Dramă: ea e celebră cu numele ăsta! Scandal, ne uităm ca la filme de comedie. Proaste. Chiar și așa, Șoșoacă are adepții ei. Ceea ce arată care e starea nației. Adică, să nu ne ascundem după deget: nu ne ducem numai la teatru, nu citim doar cărți „din alea grele”; mai facem și un grătar, un șpriț, ne amețim, ascultăm manele. Dar chiar dacă suntem așa, și nu e nimic rău în asta, la vot e nevoie de luciditate, să facem diferența între situații. La vot nu e grătarul cu prieteni, nu e hăhăiala pe seama telenovelei cu Șoșoacă. Serios, la vot chiar nu contează că ne uităm la filme proaste, că râdem cu sau de circarii din Parlament. Ăia n-au cum să ne ajute. N-au proiecte, n-au viziune; în clipa în care li se va cere să facă ceva concret pentru alegători, să ia pauză de la scandal, injurii, invective la adresa dușmanilor politici reali sau imaginari, rămân fără „obiectul muncii”. Am acest deja-vu. Așa că… nu irosiți votul pe circari. Nu au ce căuta în Parlament. Nu au ce căuta nici în Consilii Locale.
Nu vreau doctori docenți pe funcții, dar cred că aleșii – la modul general – trebuie să se prezinte decent în fața noastră, din toate punctele de vedere: cu proiecte, cu discursuri care să indice cei 7 ani de acasă. Insist cu acest lucru; am mai scris despre asta. Adică, ce e aia să te duci în Parlament și să urli ca o apucată la colegi? Da, mă amuz sau poate sunt siderată de ceea ce văd, dar proiectele… proiectele unde sunt? Și, dacă tot fac vorbire de cei 7 ani de acasă, o formulez și așa: nu vreau să mă reprezinte un bădăran sau o țopârlancă. Fiindcă acolo, în Parlament sau în Consiliul Local, Județean, nu suntem la mici și bere, nu suntem în timpul liber când poate mai ascultăm și manele… că, na, am băut un șpriț, două, șapte, nouă. Iar când spun asta nu mă refer doar la Șoșoacă.
Recent, în Consiliul Juedețean Constanța, la un schimb de replici (chestiile astea sunt bune, dezbaterile sunt bune!), o consilieră de la PNL mai că și-a pus mâinile în șold și i-a zis unui coleg (de consiliu, nu de partid): „Hai să mori tu!” Doamnă… hai du-te acasă. Doamnelor, domnilor de la PNL, de la PSD, de la toate partidele: să începem de aici – asigurați-vă că reprezentanții voștri, aleșii noștri, au un comportament decent. Demn. Un limbaj care indică cei 7 ani de acasă, o bună creștere. E primul pas dacă vrem să ne facem bine și să păstrăm distracția, divertismentul, circul etc. doar în spațiul privat.
www.focuspress.ro
