Intrăm în noul an. Nu știu câți dintre voi v-ați făcut liste cu „o să…”. Nu mi-am făcut, oficial, nici o listă. Am în cap câteva planuri, printre care și planul să nu mai fiu mințită și în primul rând să nu mă mai mint eu pe mine. Adică, atunci când înțeleg că mi se vând gogoși, să-mi văd de drum și să nu mă mai amăgesc cu speranța că, lasă, poate „o să”. Chestia întotdeauna se termină rău. Nu vi s-a întâmplat să vi se promită și să nu se întâmple, dar, chiar și așa, să girați pe cineva cu încredere că… lasă, să-i dau răgaz? Am decis că încrederea mea e prețioasă, deci e cu limită, indiferent despre cine este vorba. Și, dacă tot intrăm în 2024, să ne gândim, să punem cele evocate anterior în cheia alegerilor. Da, se apropie alegerile. De ce am mai gira pe cineva care acum 4 ani a spus că… „o să”, dar n-am văzut nimic din acel „voi face”? Mă gândesc acum la tema de campanie, de fapt una dintre ele: fără construcții haotice. A funcționat tema asta, a înflăcărat pe mulți, deși erau promisiuni mincinoase și cumva, în sinea noastră, știam că suntem mințiți. Cum să oprești construcțiile, toate, când constructorii au acte de proprietate pe terenuri, avize luate și așa mai departe? Ați văzut cumva vreo clădire dintre cele hulite că dispare de pe suprafața pământului? Păi nici măcar biserica dovedit că a fost edificată ilegal nu a fost demolată! Iar eu nu-s dintre cei care susțin că-s prea multe biserici, să fie limpede! Dar dau exemplu, constat că putem fi duși de nas foarte ușor. E de ajuns să ni se afle slăbiciunile. A mea, în cazul promisiunilor electorale, au fost parcările. Și să mă bată administrația locală cu parul dacă mă pot convinge că dungile trasate cu vopsea pe asfalt sunt parcările alea decente despre care ni se zicea în 2020! Nu-s! Dar, că tot e simplu să fim duși de nas: lucrările de prin oraș se vor termina. Am văzut la câteva poze cu strada Ștefan cel Mare reacțiile oamenilor; am văzut ce spun oamenii și în fața canerelor de filmat. Sigur, e o ușurare că în sfârșit scăpăm de disconfort, de străzi blocate, de utilaje care sapă, sfarmă și încurcă traficul. Dar de la bucuria că se încheie calvarul, la felicitări pentru actuala administrație că a făcut… e cam mult! Ne place să ne mințim, să uităm că nu sunt proiectele actualei administrații. Da, e bine că le-au preluat, că le-au făcut, cu chiu, cu vai!, dar să nu uite să amintească: nu-s proiectele lor. Pe pliantul din campania trecută scria despre parcări și parcuri. Alea aș vrea să le văd, că deja e… 2024! Le-ați văzut? Știu, știu: „o să!”. Nu știu la voi, dar la mine răbdarea s-a încheiat.
www.focuspress.ro
