Jurnalul unei zile – vineri, 11 martie

| 0 Comentarii

Ziua de vineri… păi, ziua de vineri a fost „cu de toate”. Mi-a dat trezirea un mesaj din partea unui parlamentar care „mă certa” cum că el n-a spus ce am scris eu. Am avut intenţia să îi explic, prieteneşte, că nu era citat niciunde în text, era doar amintit ca fiind persoana care mi-a confirmat o informaţie, dar n-am avut cu cine să discut. Asta una.

A doua – vine primarul de la Eforie la interviu. Un pic cam bățos față de cum îl știam, probabil că n-a picat bine faptul că i-am luat interviu și contracandidatului. Se termină și interviul, mi-am luat-o de câteva ori peste nas la două-trei dintre întrebări, am zâmbit cu îngăduinţă, nu că n-am priceput, ci pentru că e timp pentru toate sau… pentru că pur şi simplu nu mai văd rostul să mă iau de fiecare dată „în coarne”.

Continuarea zilei a fost venirea lui Băsescu la Constanţa, la lansarea candidaţilor MP. N-am ajuns, dar am avut „ochi şi urechi” la aveniment şi am urmărit în timp util imaginile. Şi, în paralel, am comentat cu diverse persoane interesate de subiect ba că un consilier UNPR e în sală, ba că bieţii candidaţi de prin judeţ n-au avut ocazia să spună nimic, deşi era lansarea lor (!!), în timp ce Băsescu, Palaz şi Narciz Amza au monopolizat întreaga acţiune…

Spre final de nebunie, se întâmplă ca Băsescu să fie stârnit la comentarii despre Chiţac. Cu ocazia asta, mi se atrage atenţia că un coleg i-a luat punct de vedere şi lui Chiţac. Aşa… şi?! – a fost prima mea reacţie. După care, cumpănind situaţia, îmi spun: nu mă doare mâna să iau telefonul, să sun, să iau şi eu două vorbe, să le adaug la articolul cu declaraţiile lui Băsescu. Nu m-a forţat nimeni, nu m-am simţit obligată şi nici nu am fost abordată şmechereşte. Presupun că asta a fost diferenţa între mine şi un alt coleg, abordat – din ce am înţeles – „şmechereşte” pentru a da curs invitaţiei de a-l intervieva şi pe Chiţac.

Şi, că tot am văzut că există o polemică pe tema de mai sus, vreau să spun următorul lucru: atunci când politicianul X spune despre Y că e „hoţ”, nu există nici o obligaţie a jurnalistului să îi ia punct de vedere, în secunda doi, şi lui Y! Nu, dacă X spune, păi X şi-a asumat declaraţia. Ulterior, dacă jurnalistul crede că e corect să îl întrebe „de sănătate” şi pe Y, e decizia jurnalistului. Dar nu e nici o chestiune legată de deontologie sau bla-bla. În schimb, dacă jurnalistul spune că Y e „hoţ” pentru că asta rezultă din investigaţia lui, atunci da, se impune un punct de vedere al celui acuzat. Aşa consider eu că e corect în acesdt „joc”. Cine crede altfel, să fie sănătos. Dacă reuşeşte, cu argumente, să mă convingă şi pe mine să-mi schimb părerea, îl invit să încerce.

Revenind însă la Băsescu şi Chiţac. Se poate comenta că am făcut „jocul” lui Chiţac. A fost cu acordul meu, deci nu se pune :) Şi nu se pune mai cu seamă când am văzut scrierile altora pe acest subiect. Pur şi simplu… suntem din filme diferite :))

Şi mă opresc aici.

P.S.: Sâmbătă, adică azi, am citit o oroare, „tipică” perioadei în care ne aflăm (an electoral) – ceva despre „lingău”, „hârdău ambulant”… hai, măi băieţi, chiar nu ne putem controla limbajul?! Adică voi chiar nu puteí face K.O. adversarii politici ori liderii judeţeni „vinovaţi de toate relele” fără să folosiţi cei mai urâţi termeni din dex?

Lasă un răspuns

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.